Viața și acatistul Sfântului Ioan de la Rila

posted in: ACATISTE | 0

Viața și acatistul Sfântului Ioan de la Rila

Sfântul-Ioan-de-la-RilaViața și acatistul Sfântului Ioan de la Rila pazitor al poporului bulgar.

Sfintul Ioan de la Rila, marele ascet spiritual al Bisericii Ortodoxe Bulgare si din-Rai-pazitor al poporului bulgar, s-a nascut in anul 876 in satul Skrino in tinutul Sredets (astazi Sofia).

Dupa ce si-a pierdut parintii, baiatul a devenit vacar pentru a se tine departe de lume. Odata stapinul l-a batut pentru ca ii pierduse o vaca cu vitelul ei. Baiatul a plins indelung si s-a rugat, ca Dumnezeu sa-l ajute. Cind a gasit vaca si cu vitelul si a vrut sa se intoarca acasa cu ele, apa curgea mare si cu putere in riul Struma, pe care trebuia sa-l treaca. Tinarul vacar s-a rugat, si-a pus camasa lui zdrentuita pe apa, facu deasupra ei semnul crucii, lua vitelul in brate si merse cu el, precum ar fi mers pe uscat, pina pe celalalt mal al riului unde se afla vaca.

Stapinul, ascuns in padure, se inspaiminta cind vazu aceasta minune. Recompensa cu generozitate pe tinar, apoi il alunga de la casa lui. Impartind de pomana lucrurile sale, baiatul isi parasi satul. Nu se stie cind, nici unde, sfintul a fost tuns monah.

La inceput si-a continuat asceza pe un deal inalt si arid, mancand doar plante salbatice. Adapostul ii era un tufaris. Dupa putina vreme tilharii au venit peste el noaptea, l-au batut si l-au scos afara de acolo. Si-a gasit apoi o pestera adinca si s-a instalat in ea. Peste putina vreme, nepotul sau, Sfintul Luca, s-a instalat si el acolo.

Locul era lipsit de lume, astfel incit Sfintul Ioan a crezut la inceput aparitia lui Luca drept o inselaciune diavoleasca, dar aflind ca tinarul isi cauta mintuirea sufletului sau, l-a acceptat cu dragoste. Nu pentru multa vreme insa au vietuit ei impreuna. Fratele sfintului Ioan i-a gasit pe asceti si cu forta si-a luat inapoi fiul. In drum spre casa tinarul a murit din cauza unei muscaturi de sarpe. Fratele s-a cait si a cerut iertare calugarului. Pribeagul mergea apoi adesea la mormintul tinarului cel drept ; acolo era locul sau de odihna preferat.

Sfintul Ioan a petrecut doisprezece ani in pestera pustie, apoi s-a dus in salbaticia Rilei si s-a instalat in scorbura unui copac. Postea si se ruga mult, plingea neincetat si minca doar iarba. Vazind o asemenea nevointa, Dumnezeu a facut sa creasca fasole, din care sfintul a mincat multa vreme. Fasolea si faptele sale bune l-au facut cunoscut oamenilor.
Odata o turma de oi speriate alerga de-a lungul potecilor abrupte si prapastioase, si nu s-a oprit pina la locul in care vietuia calugarul. Ciobanii, urmarindu-si turma, l-au descoperit cu uimire pe sihastru, care i-a intimpinat prieteneste : „Voi veniti aici infometati. Luati niste fasole de la mine si mincati”. Toti mincara si s-au indestulat. Unul dintre ei a luat mai multa fasole ca sa aiba provizii. In drum spre casa le-a oferit tovarasilor sai, dar nu era nici o boaba in pastaile sterpelite. Ciobanii se intoarsera cu cainta iar batrinul statea drept, spunindu-le zimbind : „Vedeti, copiilor, aceste fructe sint lasate de la Dumnezeu ca hrana in salbaticie”.

De-atunci ei incepura sa aduca la calugar pe bolnavi si pe cei tulburati de duhuri necurate, pe care el ii vindeca prin rugaciune. Ca sa nu cada prada faimei printre oameni, calugarul parasi scorbura lui draga si se instala pe un pisc inalt si stincos dificil de acces, unde a salasluit timp de sapte ani sub cerul liber. Vestea despre marele ascet a ajuns pina la regele bulgar Petru (927-969), care voia sa il intilneasca. Sfintul Ioan ii scrise o scrisoare, refuzind o astfel de intilnire lipsita de smerenie.

Mai tirziu Sfintul Ioan accepta sub calauzirea lui calugari, care construira o manastire cu o biserica in pestera in care Sfinful Ioan traise mai inainte. Cu chibzuinta isi indruma turma si muri la 18 august 946, la virsta de 70 de ani.

Cu cinci ani inainte de a-si da sfirsitul a scris cu mina sa: „Un Testament pentru Discipoli”, una din cele mai rafinate creatii ale literaturi bulgare vechi. Viata sfinta a ascetului si extraordinarele binecuvintari de la Dumnezeu prin rugaciunile sale fura o frumoasa predica a Credintei Crestine pe pamintul nou crestinat al Bulgariei. In vremurile grele de lupta ale Bulgariei cu Bizantul, sub regele bulgar din vest Samuel (976-1014), Sfintul Ioan se arata discipolilor sai, ordonindu-le sa ii transfere moastele la Sredets (Sofia), unde Patriarhul bulgar Damian ( 927-972) se ascundea. Se banuieste ca transferul moastelor a avut loc in anul 980.

Putin mai tirziu, mina dreapta a Sfintului Ioan de la Rila a fost dusa in Rusia (probabil in orasul Rila, unde o biserica a fost construita in numele Sfintului Ioan de la Rila, cu o capela dedicata martirilor Florus si Laurus, in ziua praznuirii lor, 18 august, in care el a murit).

Numele Sfintului Ioan a fost cunoscut si iubit de poporul rus inca din vechime. Date despre moartea sfintului s-au pastrat mai ales in surse rusesti (Menaion pentru luna august in secolul XII, in Cronica Mazurinsk).

In anul 1183, regele maghiar Bela II (1174-1196), in timpul unei campanii impotriva grecilor, a pus stapinire pe racla cu moastele sfintului Ioan, impreuna cu alte lucruri de prada, si le-a dus in orasul Esztergom.

In anul 1187, dupa ce a impodobit racla, a trimis inapoi sfintele moaste cu mari onoruri. La 19 octombrie 1238 moastele Sfintului Ioan au fost transferate in mod solemn in noua capitala, Trnovo, si depuse intr-o biserica consacrata sfintului. La 1 iulie 1469 sfintele moaste ale Sfintului Ioan de la Rila au revenit in manastirea de la Rila, unde se odihnesc si astazi, aducind ajutor plin de har ceresc tuturor credinciosilor.

ACATISTUL Preacuviosului Ioan de la Rila

CONDAC 1

Cel ce ai fost alesul Domnului, cu vieţuire preaminunată, Preacuvioase Ioane, din tinereţe L-ai iubit pe Hristos şi ai urmat calea cea îngustă către El; iar pentru multele tale nevoinţe şi râuri de lacrimi, te-ai îmbogăţit cu darurile Sfântului Duh. Pentru aceasta te fericim şi, pentru că îndrăznire multă ai înaintea Sfintei Treimi, te rugăm, izbăveşte-ne din tot necazul, căci te chemăm pe tine: Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
ICOS 1
Înger pământesc şi om ceresc ai fost, Preacuvioase Ioane. Cum ne vom învrednici oare să-ţi cântăm slava ta, noi, cei cuprinşi de multe neputinţe? Ci tu singur pune cântare de laudă în gurile noastre, celor ce-ţi strigăm ţie:
Bucură-te, cel ce din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, căci în frica lui Dumnezeu, de ei bine ai fost crescut;
Bucură-te, cel care din tinereţile tale niciodată nu te-ai depărtat de Biserică;
Bucură-te, căci prin învăţăturile ei minte plină de har ai câştigat;
Bucură-te, credincios păzitor al poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vieţuitor sârguitor în post şi privegheri neîncetate;
Bucură-te, căci prin adormirea părinţilor tăi întru Domnul, puţina ta avere ai împărţit-o săracilor;
Bucură-te, căci pentru vieţuirea ta cea bună prigoana oamenilor vicleni ai îndurat;
Bucură-te, cel ce nedrepte clevetiri ai răbdat;
Bucură-te, cel ce cu blândeţe ai purtat necazurile;
Bucură-te, căci cu iubire de serafim ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că pentru aceasta calea cea strâmtă a călugăriei ai luat;
Bucură-te, Precuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 2
Deşertăciunea lumii acesteia văzând, Preacuvioase Ioane, te-ai ostenit să o părăseşti. Căci nimic nu te putea despărţi de Hristos: nici robia, nici tinereţea ta, nici mărirea, nici frumuseţea lumii acesteia. Pe toate acestea deşarte socotindu-le, către Hristos, asemenea cerbului la izvoarele apelor, ai alergat zicând: Aliluia!
IOCS 2
Dumnezeieşii înţelegeri te-ai supus, fericite, când în vis ai văzut pe Domnul, Care ţi-a poruncit să ieşi din pământul tău şi locul mântuirii tale ţi-a arătat. Pe cele din lume nesocotind, te-ai sălăşluit în obştea monahicească din Ruen, unde chip îngeresc ai primit. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce viaţa monahicească ai iubit;
Bucură-te, cel ce ai ales să te lupţi cu păcatul până la moarte;
Bucură-te, cel ce dimpreună cu părul şi poftele lumeşti ţi-ai tăiat;
Bucură-te, cel ce după nevoinţele călugăreşti cu sete nepotolită ai tânjit;
Bucură-te, cel ce spre cele ce înainte se aflau ai alergat şi pe cele dinapoia ta le-ai uitat;
Bucură-te, cel ce dulceaţa vieţuirii sihăstreşti ai aflat;
Bucură-te, cel ce pentru dragostea dumnezeiască viţa pustnicească o ai iubit;
Bucură-te, cel ce pentru o astfel de pricină locul tunderii tale ai lăsat;
Bucură-te, cel ce în muntele care ţi s-a arătat în vedenie ai intrat;
Bucură-te, cel ce în colibă de ramuri te-ai sălăşluit;
Bucură-te, pustnic luminat;
Bucură-te, următor al Sfântului Ioan Botezătorul;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 3
De Duhul Sfânt ocrotit fiind, în pustie te-ai sălăşluit, Sfinte Ioane, ca în linişte să vieţuieşti, fără oprelişti cu Dumnezeu să vorbeşti şi asemenea îngerilor să-L slăveşti neîncetat; luminat de razele luminii dumnezeieşti să fii şi să te rogi Mântuitorului nostru pentru toţi oamenii şi pentru făptura întreagă, cântându-I neîncetat: Aliluia!
ICOS 3
Aprinsă dorire având pe Dumnezeu să-L vezi, ca oarecând Moise, preacuvioase, în munte ai urcat să primeşti descoperirile slavei dumnezeieşti, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la mintea omenească nu s-au suit. Cine poate înfăţişa toate nevoinţele tale săvârşite în linişte? Iar noi, minunându-ne de a ta vieţuire, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce mari nevoinţe asupra ta ai luat;
Bucură-te, cel ce îngerii prin a ta vieţuire ai minunat;
Bucură-te, cel ce nu cu pâine, ci cu ierburi şi rădăcini te-ai hrănit;
Bucură-te, căci şi pe acestea după asafinţitul soarelui cu cumpătare le mâncai;
Bucură-te, căci cu măsură setea cu apă îţi ostoiai;
Bucură-te, cel ce împreună cu prorocul ai grăit: ca un dobitoc am fost înaintea Ta;
Bucură-te, cel ce râuri de lacrimi din ochi ai vărsat;
Bucură-te, că neîncetat rugăciuni lui Dumnezeu ai înălţat;
Bucură-te, că prin aceste nevoinţe de pofte te-ai curăţit;
Bucură-te, cel ce ai ruşinat pe diavolii cei veniţi în chip de fiară să te înfricoşeze;
Bucură-te, dianamt de vicleşugurile vrăjmaşului nezdrobit;
Bucură-te, cel ce în toate ispitele şi necazurile împreună cu Dumnezeu neîncetat ai petrecut;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 4
Furtuna muncilor diavoleşti voind să o domoleşti, într-o peşteră întunecată te-ai sălăşluit, Preacuvioase Ioane, trupul tău îmblânzind şi de lumina soarelui lipsindu-te, pentru a nu te lipsi de dumnezeiasca lumină în Împărăţia Domnului tău şi împreună cu toţi sfinţii cântare să-I aduci: Aliluia!
ICOS 4
De tine, preacuvioase, auzind fiul fratelui tău, copilul Luca, de părinţii săi s-a ascuns, în pustie a venit şi, de tine povăţuit, ale tale nevoinţe a agonisit. Iar noi, după puterea darului tău minunându-ne, toţi cântare îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce cu dumnezeiasca lumină pe al tău ucenic ai luminat;
Bucură-te, căci, dintr-un copil, pustinic ai făcut;
Bucură-te, căci pentru această nouă năpastă din răul cel vechi ai suferit;
Bucură-te, căci defăimare că pe copil ai răpit ai răbdat;
Bucură-te, căci batjocura fratelui tău ai îndurat;
Bucură-te, căci pe copilul luat de lângă tine cu binecuvântare l-ai întărit;
Bucură-te, căci cu lacrimi de rugăciune pe diavol ai ruşinat;
Bucură-te, căci pe copilul muşcat de şarpe prin moarte cu Domnul l-ai uinit;
Bucură-te, floare a Raiului, pe stâncile muntelui Rila crescută;
Bucură-te, că de dumnezeiasca Piatră cu apă vie din belşug ai fost adăpat;
Bucură-te, floare tainică a Domnului, care nici în pustie n-ai rămas neştiută;
Bucură-te, candelă a lui Hristos, ce în bezna peşterii ai strălucit;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
 CONDAC 5
Asemenea stelelor călăuzitoare sunt sfinţii, căci singuri spre Hristos călătoresc şi celorlalţi oameni calea mântuirii o arată. Pentru aceasta, cel viclean îi munceşte, precum pe tine, Sfinte Ioane, căci te-a chinuit în chip de tâlhar, şi cu bătaie te-a izgonit din cea dintâi peşteră a ta. Atunci şi mai adânc în pustiul Rilei ai intrat şi în scorbura unui stejar mare te-ai sălăşluit, ca, astfel, cu mai mari nevoinţe pe Domnul Tău să-L preaslăveşti şi să-I aduci cântare: Aliluia!
ICOS 5
Marea ta osârdie văzând, Domnul a poruncit pământului să rodească năut sălbatic pentru hrana ta; El te-a arătat păstorilor celor necredincioşi, care în pustie te-au aflat, pentru ca şi noi împreună cu aceştia, care au văzut minunile tale fapte, să te chemăm pe tine:
Bucură-te, cel ce mari chinuri de la demoni ai luat;
Bucură-te, nebiruit ostaş al lui Hristos;
Bucură-te,  căci nu ai fost până la capăt de ei muncit;
Bucură-te, căci cu atotputernicul acoperământ al lui Hristos ai fost acoperit;
Bucură-te, căci înaintea păstorilor de Dumnezeu ai fost preamărit;
Bucură-te, căci fără voia celor ce te-au aflat, despre viaţa ta le-ai vestit;
Bucură-te, cel ce cu ierburi minunate i-ai hrănit;
Bucură-te, cel ce cu semn minunat la plecare i-ai povăţuit;
Bucură-te, căci şi altora au propovăduit despre tine;
Bucură-te, căci din cele dăruite ţie de Dumnezeu nimic nu ai ascuns;
Bucură-te, cel ce pe îndrăcitul aflat în grele munci cu rugăciune şi lacrimi l-ai vindecat;
Bucură-te, căci, făcând aceasta, întreaga nădejde în Dumnezeu ţi-ai pus;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 6
Trebuinţă avem să mărturisim smerenia ta, Preacuvioase Ioane, pe care în rugăciunea de vindecare a îndrăcitului o ai arătat: „Dumnezeule Molisârde, nu sunt vrednic nici numele Tău să-L rostesc cu necuratele mele buze!” Pentru aceasta, şi noi căutăm cu smerenie să ne rugăm Domnului şi să-i cântăm: Aliluia!
Poporul cel dreptmăritor credinţă şi dragoste mare ţi-a arătat, cel ce cu mari minuni ai strălucit. Dar tu de slavă ai fugit prin multe locuri ale pământului bulgăresc, ieşind din scorbura stejarului, ca de slava oamenilor să te depărtezi. De aceea pentru a ta smerenie noi toţi te lăudăm:
Bucură-te, cel ce smerenia cea dumnezeiască ai iubit;
Bucură-te, cel ce slava omenească ai dispreţuit;
Bucură-te, căci glasul lui Hristos, care la smerenie te-a chemat, ai ascultat;
Bucură-te, căci neîncetat cuvintele Scripturii ai împlinit, că nu nouă, ci lui Dumnezeu se cuvine laudă;
Bucură-te, că înălţimile duhovniceşti ai atins, dar smerindu-te, nici o faptă bună în tine nu ai văzut;
Bucură-te, cel ce asemenea unui pom roditor cu ramurile aplecate spre pământ ai fost;
Bucură-te, cel care ai râvnit smerenia lui David, care grăieşte: eu vierme sunt, iar nu om;
Bucură-te, cel ce împreună cu Prorocul Isaia ai strigat: O, vai mie!
Bucură-te, cel ce împreună cu apostolul te-ai numit pe tine cel dintâi dintre păcătoşi;
Bucură-te, cel ce în smerenia ta Domnului ai urmat;
Bucură-te, căci, cu bărbăţie, cu slava deşartă ai luptat;
Bucură-te, cel care ca pe ţărână cu picioarele o ai călcat;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 7
Mari nevoinţe pentru dragostea lui Hristos râvnind, stâlpnicului Simeon te-ai asemănat, Preacuvioase Ioane, pe stâncă te-ai urcat, zi şi noapte petrecând în rugăciune, ca unul ce te-ai făcut fără de grai, stânca cu lacrimi spălând-o, numai cu Dumnezeu dorind să grăieşti. Iar noi, această nevoinţă văzând, preaslăvim în tine pe Domnul cel Preaputernic, cântându-I: Aliluia!
ICOS 7
Neputând noua ta nevoinţă să o rabde, fericite, diavolul cu o legiune întreagă de demoni de pe stâncă te-a doborât în prăpastie. Dar tu cu chinuri mari te-ai ridicat şi te-ai întors la locul rugăciunii tale, înălţându-ne împreună cu tine şi pe noi, cei minunaţi de a ta nevoinţă, ca să-ţi cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce mare dragoste pentru Dumnezeu ai dobândit;
Bucură-te, căci pentru aceasta chinuri grele ai răbdat de la legiunile de demoni;
Bucură-te, căci nicidecum nu ai socotit aceste munci;
Bucură-te, cel ce ai iubit pe Hristos mai mult decât viaţa;
Bucură-te, că nimic nu te-a îndepărtat de Hristos;
Bucură-te, căci pentru aceasta El te-a iubit;
Bucură-te, cel ce de slujirea cea îngerească te-ai învrednicit;
Bucură-te, cel ce din mâinile îngerului pâine ai primit;
Bucură-te, cel care cu dragoste pentru Hristos toate ispitele diavoleşti le-ai biruit;
Bucură-te, că pentru aceasta toate poruncile Lui le-ai păzit;
Bucură-te, cel care pentru această dragoste numai slava dumnezeiască o ai căutat;
Bucură-te, cel ce pentru aceasta ai fost de Dumnezeu preaslăvit;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 8
Viața ta cea minunată, smerenia ta cea mare și dragostea pentru Hristos au sporit în tine darul pe care l-ai primit la botez pentru patimile lui Hristos și moartea Sa pe cruce. Pentru aceasta Domnul, duhovnicesc soare al Bisericii Ortodoxe te-a așezat, pentru ca prin tine fiii acesteia să se lumineze spre mântuire și să strige lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOS 8
Tu întreg vas al harului lui Dumnezeu ai fost ales, Preacuvioase Ioane, căci prin tine s-au împlinit cuvintele Botezătorului, că Dumnezeu nu cu măsură dă Duhul Său. Cu mulțimede daruri te-a împodobit pe tine Domnul. Cu mulțime de semne ale harului viața ta a fost umplută. Pentru aceasta, avându-te ca pildă, îți aducem laudă:
Bucură-te, cel care darul smereniei lui Hristos ai agonisit;
Bucură-te, căci darul lacrimilor și al blândeții ai primit;
Bucură-te, căci cu înțelepciune și curăție de Dumnezeu ai fost împodobit;
Bucură-te, care cu credință făcătoare de minuni ai fost luminat;
Bucură-te, că nu doar ai crezut în Hristos, ci ai și răbdat munci pentru El;
Bucură-te, căci cu darul râvnei după Dumnezeu ai fost încununat;
Bucură-te, care de iubire pentru aproapele ai fost plin;
Bucură-te,  cel care cu darul cunoașterii dumnezeiești ai fost învrednicit;
Bucură-te, care cu darul înainte-vederii ai strălucit;
Bucură-te, căci darul rugăciunii neîncetate l-ai avut;
Bucură-te, cel ce nădejdea în fericirea viitoare până la capăt o ai păzit;
Bucură-te, căci ai pregustat această fericire încă din viața aceasta;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 9
Vestea despre tine – primitor al tuturor darurilor Sfântului Duh, Preacuvioase Ioane – a ajuns la binecredinciosul țar Petăr, care a voit să te vadă, trimițând pentru aceasta nouă bărbați ostași să te afle. Tu, văzând cu duhul că sunt înfometați, i-ai săturat cu puțină pâine, iar ei, văzând această preaslăvită minune, au cântat Domnului: Aliluia!
ICOS 9
Înțelepții lumii acesteia nu înțeleg cu țarul Petăr în slava sa a alergat la tine cu daruri, fericite, și cum mult s-a întristat când a aflat că nu se poate apropia de locașul tău din pricina înălțimii muntelui. Însă noi, amintindu-ne de cuvintele Domnului spuse tuturor: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, îți strigăm:
Bucură-te, cel ce Împărăția cerurilor o ai aflat încă de pe pământ;
Bucură-te, căci Dumnezeu această împărăție lucrătoare ți-a arătat;
Bucură-te,  că prin agonisirea harului ai arătat oamenilor Împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, căci cât ai fost în trup fericirea Raiului în tine o ai păzit;
Bucură-te, că mărgăritarul de munlt preț dobândind, deșertăciunea lucrurilor vremelnice o ai arătat;
Bucură-te, căci dreptate, pace și bucurie ai aflat întru Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel care slava regelui o ai umbrit cu strălucirea harului;
Bucură-te, cel care, comoară cerească având, darurile regelui nu ai primit;
Bucură-te, cel care țarului Petăr ai făgăduit să vă întâlniți în Împărăția cerurilor;
Bucură-te, căci în episolă ai povățuit pe țar să fie milostiv și de Biserică să asculte;
Bucură-te, că pe țar pocăința l-ai învățat;
Bucură-te, căci pentru pocăință Împărăția cerurilor i-ai prorocit;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 10
Voind să te mântuiești până la capăt de cursele vrăjmașului, Preacuvioase Ioane, vreme de șapte ani și patru luni, ai viețuit în nevoință, sălășluindu-te pe stâncă. Mulți râvnind viețuirii tale, au înălțat biserică și mănăstire lângă acea stâncă, avându-te pe tine ca cel dintâi păstor și învățător, ca de acolo să înalțe neîncetat căntare de laudă lui Dumanezeu: Aliluia!
ICOS 10
Zid neclinit a fost pentru tine smerenia chiar până la moarte, Fericite Ioane; și, cunoscând clipa morții tale, cu lacrimi L-ai rugat pe Dumnezeu: „Părinte Atotputernice, nimic bun nu am săvârșit eu pe pământ! Pentru aceasta Te rog să-mi trimiți înger bun să vină la mine, ca să nu-mi fie cumva oprită calea spre ceruri de către duhurile răutății! Doamne, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul!” Și, zicând aceasta, ai trecut la viața de dincolo. Noi, minunați fiind de această dreaptă trecere, îți aducem laudă astfel:
Bucură-te, cel care prin viața și moartea ta învățătură ne-ai dat;
Bucură-te, cel care ne-ai chemat să cugetăm la cele cerești, și nu la cele pământești;
Bucură-te, căci de nici o dulceață lumească nu te-ai alipit;
Bucură-te, căci cu sfârșit bun de Dumnezeu ai fost dăruit;
Bucură-te, cel care viața întreagă la moarte ai cugetat;
Bucură-te, cel ce cuvintele apostolului: în fiecare zi mor păcatului ai împlinit;
Bucură-te, căci împreună cu Apostolul Pavel moartea ai dorit;
Bucură-te, căci ai voit de viața aceasta să fii slobozit și veșnic să fii cu Hristos;
Bucură-te, cel care cu lacrimi și rugăciuni pentru moarte te-ai gătit;
Bucură-te, căci pentru aceasta, după moarte nu la judecată, ci la viață ai trecut;
Bucură-te, cel care după moarte la bucuria veșnică cea împreună cu Hristos ai fost luat;
Bucură-te, căci mare îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu ai dobândit;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 11
Venind vremea prăznuirii tale și cu cântări de laudă fiind cinstit, din mormântul tău a început să se răspândească mireasmă bineplăcută, Preacuvioase Ioane. Și desfăcându-l pe acesta, au aflat trupul tău neputrezit și plin de bună-mireasmă. De atunci mulțime de minini s-au săvârșit prin moaștele tale, spre tămăduirea celor ce aleargă la tine și strigă către Dumnezeu: Aliluia!
ICOS 11
Domnul te-a arătat ca pe o făclie, care Lumina ai primit, preacuvioase, și ca pe un locaș al Sfântului Duh, iar trupul tău l-a păzit nefăcându-l părtaș putreziciunii. Văzând darul acesta, te slăvim așa:
Bucură-te, căci prin a ta neputrezire atotputernicia lui Dumnezeu ai binevestit;
Bucură-te, cel ce nemurirea trupurilor după învierea de obște o ai preînchipuit;
Bucură-te, cel care prin neputrezirea ta slava lui Dumnezeu în Biserica Sa o ai arătat;
Bucură-te, cel care adevărul învierii morților ai adeverit;
Bucură-te, căci după moarte egumenului Mănăstirii Rila în vis i te-ai arătat;
Bucură-te, cel care ai poruncit ca moaștele tale să fie strămutate la Sredeț;
Bucură-te, căci mari minuni și aici ai făcut;
Bucură-te, căci, strămutat fiind în Târnovo, mari semne ai săvârșit;
Bucură-te, căci din ale tale moaște în aceste mari cetăți de scaun har ai revărsat;
Bucură-te, cel care câtă vreme ai fost în robie ai înspăimânat pe toți cu puterea ta;
Bucură-te, cel care regelui grec Manuil tămăduire ai dăruit;
Bucură-te, căci episcopului Esztergomului limba ai legat și dezlegat;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 12
Mare dar ți-a dat Dumnezeu pentru dragostea ta cea mare pentru El, preaminunate alesule al lui Dumnezeu, Preacuvioase parinte Ioane – neputințele să le tămăduiești, pe cei înșelați să-i luminezi și să te faci toate tuturor celor ce se roagă ție pentru mântuire. Pentru aceasta, mulțumire aducând Domnului, Care ni te-a dăruit, neîncetat strigăm Lui: Aliluia!
ICOS 12
Cu cântări mărindu-te, nu putem să arătăm în cuvinte neputincioase toate faptele tale cele minunate, preacuvioase. Mare între cei bineplăcuți lui Dumnezeu văzându-te, îndraznim să te lăudăm așa:
Bucură-te, cel ce te-ai arătat preaminunat în nevoințe;
Bucură-te, cel ce ai fost preamărit de Dumnezeul Cel preaslăvit;
Bucură-te, căci nu numai în Biserica Bulgariei ai strălucit;
Bucură-te, căci și de celelalte Biserici Ortodoxe ești mărit;
Bucură-te, cel ce cu mâna ta cea dreaptă, neputrezită, în Biserica Rusă te sălășluiești;
Bucură-te, cel care luminezi cu harul marilor Părinți ai Bisericii;
Bucură-te, căci nevoințele marilor Antonie și Macarie le-ai lucrat;
Bucură-te, cel ce făpturile Sfinților ruși Serghie și Serafim le-ai preînchipuit;
Bucură-te, cel care de regele Ungariei ai fost preamărit;
Bucură-te, cel de sultanii turci cinstit;
Bucură-te, căci în Mănăstirea Rila de credincioși și necredincioși ești cinstit;
Bucură-te, cel care prin marile tale minuni de toți ești preaslăvit;
Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!
CONDAC 13
O, preacuvioase Ioane, mare făcător de minuni din Rila, primește această puțină laudă a noastră și roagă pe Dumnezeu să ne dăruiască milostivirea Sa și să ne învețe adevărata pocăință, izbăvindu-ne din robia stăpânitorilor întunericului acestui veac spre a fi păziți în credința Ortodoxă și în viața plină de har sub Acoperământul Maicii lui Dumnezeu, ca mântuiți fiind prin a ta mijlocire, să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
(Condacul acesta se citește de trei ori, după care se citesc Icosul 1 și Condacul 1)
RUGĂCIUNE către Preacuviosul și de Dumnezeu Purtătorul părintelui nostru Ioan
O, preaminunate și Preacuvioase Ioane, mare făcătorule de minuni, primește această rugăciune a noastră și nu-ți întoarce fața ta de la noi, cei care alergăm la a ta mijlocire, așa cum nu ți-ai întors fața de la cei care veneau la tine cu necazurile lor în zilele viețuirii tale pe pământ, căci știm mulțimea de semne ale milostivirii tale pe care o ai arătat credincioșilor ortodocși, chiar și după a ta adormire! Auzi-ne acum și pe noi, cei care suntem cuprinși de mari necazuri care ne asupresc în zilele acestea pline de încercări, când diavolul prin cursele sale viclene caută să piardă Sfânta Biserică, să ne lipsească de mântuirea veșnică și de bunurile vieții vremelnice. Roagă pe Domnul Iisus Hristos să ne dăruiască iertare de păcate, însă cu osebire iertare pentru păcatul neascultării de maica noastră – Biserica! Dăruiește-ne zdrobirea inimii, ca să pășim cu umilință către Sfânta Taină a Pocăinței și să nu ne fie spre osândă împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, ci spre sănătate și mântuire! Izgonește de la noi duhul urii și ne dăruiește duhul dragostei și păcii spre unirea frățească a tuturor oamenilor. Unește-ne pe noi toți cu dragostea pentru Hristos și Bniserica Sa Ortodoxă, ca, păzind voința Sa cea mântuitoare, să fim fii adevărați ai lui Dumnezeu! Călăuzește-ne pe noi în toate zilele vieții noastre, ca să păzim cu harul Sfântului Duh credința curată și să săvârșim voia Domnului până la moarte! Iar în clipa morții vino să ne înfățișezi sufletele înaintea tronului Dumnezeiescului Judecător și să-I spui: Iată, eu și pruncii pe care mi i-ai încredințat!, ca prin mijlocirea ta să fim izbăviți de chinurile cele veșnice și să moștenim fericirea cea negrăită a Împărăției cerești a lui Hristos, împreună cu tine și cu toți sfinții, în vecii vecilor! Amin!
Share dacă îți place!

Leave a Reply